O dată cu-nceputul primăverii,
cînd neaua piere și copiii, dornici
să rîdă de cei mari, găsesc în locul
troienelor doar frați, părinți - doar oameni
gata făcuți - apare în cetate
nebunul care vinde neda. O iarnă
sălbatică îi scînteiază-n suflet,
iar el precupețește crunt : o iarnă
cu pomi golași și păsări amorțite,
cu ape ce vorbesc în smn sub sloiuri
și cu semințe oarbe pregătibndu-și
exploziile. Pe poleiu-albastru
din ochiu-i stîng trec lebede în sănii,
iar știuci de-argint, la copcă, pot fi prinse
în bulbul celălalt, întorc spre noapte.
Fără de milă, el își vinde marfa.
Apoi, fiind el însuși de zăpadă,
se-mparte tuturora: fulgi și pene
infinitezimale-nseamnă drumul
pe care-o oaste albă nevăzută,
cu comandanți ce poartă tui de mături,
ocupă toate posturile-cheie
ale cetății, condamnînd statuia
primarului care tronează-n piață.