În timpul primului crâncen pogrom
S-au întâlnit sub ruine o vreme-
Dulci negustori, ea schimbându-și iubirea
Pe ale lui gânditoare poeme.

Și-n fața cuptoarelor încinse la roșu
Au reușit, vicleni, un sărut,
Apoi soldații-au venit ca să-i smulgă
Dinții de aur din gura de lut.

În crematoriul arzând cu putere
Printre flăcări, în sinistre odăi
El a-ncercat să-i sărute sânii arzând
Pe când ea ardea-n vâlvătăi.

Mai târziu el s-a-ntrebat adesea:
A fost negoțul lor adevărat?
Pe când cei din jur jefuiau fără milă
Și știau că a fost înșelat.