Celălalt Ferapont seamănă pe jumătate cu mine, pe jumătate cu primul frate Fe-
rapont. Ochiul său drept e aidoma cu ochiul meu drept. Celălalt e albastru și seamănă
cu cel al lui Ferapont.
El stă cu capul în piept și pare să mediteze profund la ceva.
E mult mai întunecat decît primul frate Ferapont.

Pe spate are o pereche de aripi și-o cruce care-l apasă greu înăuntru. Poartă barbă și
seamănă cu un păianjen. El stă și transcrie tot ce a scris Atichin. Are o față întunecată
și nu l-am văzut
zîmbind niciodată.
E un adevărat gramatic.

Înainte de-a așterne o frază, o cumpănește adînc, o întoarce de pe o parte pe alta,
o răsucește în fel și chip, apoi o trece citeț în psaltire. Scrisul lui
e foarte îngrijit.
El transcrie în aur psaltirea.
După ce scrie o pagină, îi dă foc la opaiț, iar cenușa o presoară pe trupul lui Lazăr.
Pe rănile
celuilalt Lazăr.