Unul după altul, vrură să ne prezică un viitor fericit,
Cu o eclipsă după chipul lor și-ntreaga spaimă potrivită nouă.
Noi am disprețuit egalitatea asta,
Răspuns-am nu cuvintelor stăruitoare.
Și am continuat în împietrirea pe care inimile noastre și-o trasaseră,
Până la nesfârșitele câmpii de aer și la tăcerea unică.
Făcut-am să ne sângere iubirea exigentă,
Să lupte fericirea noastră cu fiecare pietricică.

Acum ei spun că dincolo de văzul lor
Îi înspăimântă grindina mai mult decât zăpada morților!