De ce îmi e frică? Sînt o parte din infinit.
Sînt o parte din marea forță a întregului,
o lume solitară, printre milioane de lumi,
o stea de mărimea întîi care se stinge ultima..
Triumf de-a trăi, triumf de-a respira, triumf de-a exista
Triumf de a simți timpul curgînd înghețat în vine,
de a simți șuvoiul mut al nopții
și de a sta în picioare pe stîncă în bătaia soarelui.
Calc pe soare, stau dreaptă, în picioare, pe soare,
nu știu altceva decît soarele.
Timp - care schimbi, timp - care nimicești, timp - care farmeci,
vii oare cu noi rețele de intrigi, cu o mie de
șiretlicuri pentru a- mi oferi o viață
asemeni unui grăunte, unui șarpe încolăcit,unui
recif în mare?
Timp - ucigaș - înapoi!
Soarele-mi umple pieptul pînă la margine cu miere suavă
și-mi spune: stelele toate piei-vor odată și totuși
strălucesc fără frică.

(1916)