orașul acela a fost poate sat;
nu-i nici frumoasă lumea, nu-i nici urâtă;
ce am început? ce am terminat?
câtă pâclă străbătui? mai este câtă?

pământu-acela a fost poate apă
aeru-acela a fost poate foc;
rătăcire din care și-acuma se-adapă
un fel de zbor straniu, din loc în loc.

orice-i mult prea mic, s-a născut să nu țină
(muntele, marea – pisoi de pripas)
de frig și-ntuneric, nici o lumină.

poate că-absența e tot ce mi-a rămas.