Rugat-am norul călător
Pe necuprinsul mării:
- Din suflet smulge-mi vis ÅŸi dor,
Dă-mi farmecul uitării!

Și el, fugarul, le-a răpit,
S-a dus plutind pe ape.
Și-n mine nu a mai venit
Durerea să s-adape.

Dar norul vântului i-a spus
Dorințele-mi de-o noapte -
Și mării vântul de apus
Le povesti în șoapte.

Pe țărm pădurea le-a aflat,
Și-n ropot de izvoare
Trimise carte pe-nserat
La stelele din zare.

Iar azi răvașul ne-a găsit
Plimbându-ne-mpreună.
În ochii tăi l-am recitit
Prin raze lungi de lună.