Dar chiar în zid de bronz și-n graniți crunte
Atare poartă, groaznică, cedează,
De-ar fi durată-n secoli, ca un munte!
O ființă fără frâu plutește, trează:
Din nori, din cețuri și din ploi mărunte
Ne ia cu ea, prin ea ne-ntraripează
Prea bine-o știți, întregul Tot amvon i-i;
Dăm din aripi – și-n urmă curg Eonii!



Traducere Ștefan Augustin Doinaș