Porumb înalt.
Tremură Luna
Cu mătasea lui jilavă
Subțiori.
Și tu dezvelită ca rouă
Cu numai
Șiragul alb de mărgele la piept:
Sudoare
De femeie îndrăgostită
Mai stai...
Degrabă ieși-va combin
La măcelul de spice,
Stârnind din grâne
Soarele –
Unica sălbătăciune
Rămasă în câmp –
Și iar vom fi înghițiți
De huruitul zilei.
Mai stai.