Sunt un om tăcut, nu aparțin nimănui.
Spuneți-mi asta femei
ce zilnic vă ștergeți de zidul casei mele.
și tu omule ce cari gaz bătrână stafie
în căruțul tău ca un leagăn blestemat
ia-mă și pe mine.

E atât de simplu.
Ghemuit ca o lămâie stoarsă
Eu aștept la intrarea cinematografelor
în anumite zile când durerea mă scoate
din propriu-mi buric.
Sau intru în baie și dau drumul la duș
Ca un televizor stricat cada se umple
De-un melanj difuz de muzică și zgomot
Al cărei înțeles e că încă
n-am murit.
Că încă mai pot crea secunde
De stupoare în fața ghișeelor
Când funcționara duhnind a ojă își pierde
Privirea în mine ca într-un imobil nelocuit.