Mă rog pentru cele ce sînt pentru că sînt
Și pentru cele ce nu sînt pentru că nu sînt,
Ce pot să mai fac eu, acum, cînd am învățat
Că răul poate să fie ucis de mai rău.

Greșalele noastre stau într-un echilibru precar
Pe talgerele balanței Tale, viața și moartea
Și-au schimbat greutatea, și totuși, cine a murit
Cu gîndul la Tine nu a murit degeaba.

Cine și-a apărat pielea degeaba și-a apărat-o,
Moartea vine oricum, Învierea a fost amînată,
Pîinea și vinul pentru împărtășanie s-au terminat,
Dar cine să mai prefacă apa în vin, cînd pe Sfîntul

Mormînt a-nceput să dea iarba. Mersul pe loc al mortului
În coloana lui de morți este singura certitudine,
Nici Infernul nici Paradisul nu se găsesc
La capătul lui, și Tu știai asta.