Nu mai vreau să spună niciodată soarele
Și dacă mama mea moare nu mai vreau să apună niciodată.
Ãla de sus, soarele, plin de microbi.
Să stea naibii cu mine la masă, ca doi bărbați,
Eu sunt locatarul care a muncit pentru soarele ăsta,
I-am dat din banii mei de buzunar
Ca să răsară.
Așa că la Paris soarele e al meu,
Fac ce vreau cu soarele ăsta bun la toate,
Dorm pe el, mă culc pe el, mă scol
Și-i spun să plece acasă,
Eu nu mai pot.