Amurg cu pietre scînteind tăcut.
nu vreau încrederi, nu aștept orchestre;
doar să-mi îmbraci simțirile-n sărut
prin licărul chemărilor aceste…,
doar să mă strigi, cu vocea mea, în gol;
răspunsul va veni sub alte stele…

Abia atunci pământul, rostogol,
se va uimi de drumurile mele,
abia atunci mirificii păuni
vor clătina inelele solemne
și vei putea la țărmuri să-mi aduni
epavele cu bărbătești însemne.

Din vol: "Oglinzi în rouă"