Alean și amintiri ce torc,
mă-nduplecă să mă întorc
spre locul unde umbre, sori,
miros tîrziu prepară-n flori.

E fiu al toamnei sufletul.
Aci cîndva mi l-am lăsat.
Aci el a rămas privind,
în tine cum te-ai depărtat.

Stă țintuit. Mai este viu?
Te-a așteptat, te-a așteptat.
Obișnuinței s-a-nclinat
să-nvețe jalea, nemișcat.

Aici cîndva mi-ai arătat
în moartea lui de chihlimbar
un fluture încremenit,
un zbor răpus într-un cristal.