De prin vremile grecești
Leneș, în sufragerie
Bate-n tacte la ferești
Un amurg ca de lămâie.

Toate stau pe loc, firești,
Nemișcate, ca-n cutie:
Geamurile prinse-n clești
De alamă cânepie

Porțelanuri chinezești
Adunate pe-o tipsie,
Ceainic alb horit de cești
În dantelă viorie.

O, de n-ar fi fost să crești
Sol de barbă pământie
Și veșminte boierești
Foșnitoare-n vrăjmășie.

Chiar din palpitări lumești,
Vise oarbe când învie
Sub iviri gospodărești
ÃŽn odaia fumurie.