„Pe fiecare om de pe fața Pământului îl așteaptă o comoară undeva. Noi, inimile, nu prea vorbim despre aceste comori, fiindcă oamenii nu mai vor să le găsească. Nu le vorbim despre ele decât copiilor. Pe urmă lăsăm viața să-l îndrepte pe fiecare spre destinul sau. Din păcate însă, puțini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale și al fericirii. Ei cred că lumea este ceva amenințător – și din cauza asta lumea chiar devine amenințătoare. Atunci noi, inimile, vorbim tot mai încet, dar nu tăcem niciodată. Și evităm ca spusele să fie auzite: ca oamenii să nu sufere fiindcă nu și-au urmat inimile.”