Ion Horea[Ion_Horea]

Ikâmet edilen şehir: Petea de Câmpie, jud. Mureș
Kusurlu dil


Biyografi Ion Horea

Personal Webpage Ion Horea


 Bu yazar sayfasını erişmek için bu adresi kullan. : 

Bunlar,bu yazarın en yeni metinleri

Bunlar,bu yazarın en yeni metinleri

Yorumlar:

Uygulamalı kütüphaneye metinler sunuldu. :

Sayfa: 1

Cele de început și cele de sfârșit : din Almanahul Literar 1970
şiirler 2010-08-29 (6751 başarlı)

Chemați-mă :
şiirler 2010-04-18 (6054 başarlı)

De tine : din Poezii (1967)
şiirler 2010-02-23 (5696 başarlı)

Din urmă : din Versuri și reversuri (2009)
şiirler 2010-06-06 (6959 başarlı)

Filă : din Versuri și reversuri (2009)
şiirler 2010-04-27 (6566 başarlı)

În fața zăpezii :
şiirler 2010-04-18 (6010 başarlı)

Inima mea : din Poezii (1967)
şiirler 2010-02-21 (11559 başarlı)

Mi s-a părut :
şiirler 2010-04-18 (6208 başarlı)

Page : de Vers et revers (2009)
şiirler 2010-06-06 (5300 başarlı)

Plopii :
şiirler 2010-01-13 (6756 başarlı)

Umbra plopilor :
şiirler 2010-01-13 (8879 başarlı)

Zbori :
şiirler 2010-04-18 (5702 başarlı)

Biyografi Ion Horea

Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din Cluj, nr. 1, decembrie 1949, cu Balada insamintarii griului de toamna.


„Scrisa cu patima amanuntului si aproape cu superstitia de a nu lasa neinregistrata in sentiment nici o ipostaza vegetala sau nici un obiect vegetal, poezia lui Ion Horea izbuteste in finalitatea ei sa inalte un ansamblu echilibrat si armonios, de natura apolinica, iar nu dionisiaca, asa cum ar parea la prima vedere. Patima amanuntului, cum spuneam, se structureaza lent, prin acumulari succesive de obiecte, si ea contine intr-adevar ceva din gustul ritualurilor si din feeriile dionisiace, dar tonalitatea poemelor are acea verticalitate a scoartelor oltenesti menite prin forta culorii si stilizarea riguroasa a desenului sa impodobeasca deopotriva si zidul odaii de musafiri, dar si altarul unei biserici…” (Nichita Stanescu)

„Pentru Ion Horea, satul este adevarata sa Roma. Toate drumurile duc de aceea spre el. Oricat de departe ar rataci cu gindul, de oriunde poetul se intoarce – poezia sa fiind prin definitie o continua intoarcere in timp si spatiu – acolo, la locul stiut. Chiar si din cosmos… Tirania satului care il urmareste pina si in marele oras si provoaca intoarcerile: „doream aceste-ntoarceri”, spune poetul. E limpede ca fara ele el n-ar putea trai, n-ar putea scrie…” (Valeriu Cristea)

„Ion Horea continua firul poeziei ardelene ce si-a decantat specificul la un moment dat in generatia lui Emil Giurgiuca, poezie in care puternicul sentiment al peisajului local s-a turnat in forme ce profitau de evolutia generala a lirismului romanesc modern. Forme care parasisera traditia eminesciana spre a-l urma pe Macedonski…” (I. Negoitescu)