|
Biyografi Constantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava)
„… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984.
„Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”).
Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc.
Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o pilulă de muzică!”.
Volume:
„Pe o vârstă de băiat”, Ed. Eminescu, București, 1970;
„Aripa mea de soare”, Ed. Eminescu, București, 1975;
„Desculți pe cer”, Ed. Junimea, Iași, 1976;
„Frumosul în piele de tigru”, Ed. Cartea Românească, București, 1983;
„Singurătatea de după dragoste”, Ed. Junimea, Iași, 1985;
„Structura lacrimei”, Ed. Geea, 1997 (postum)
„Cineva mi-a împușcat sufletul”, Grup editorial „Crai Nou”, „Mușatinii”, „Bucovina viitoare”, Suceava, 2004 (Antologie - postum)
|
Okunması Tavsiye Edilenler
