Sayfa: 1
Cum raza serii
: şiirler 2004-09-11 (6620 başarlı)
Curg târziu
: şiirler 2008-12-29 (5331 başarlı)
Desen de iarnă
: şiirler 2006-09-16 (7936 başarlı)
Diamantul de întuneric
: ("Tematica Umbrei", Cartea Românească, 1982) şiirler 2010-05-31 (6636 başarlı)
Enigma orhideei
: şiirler 2009-03-19 (4991 başarlı)
Fântânile Serbiei
: şiirler 2003-01-13 (7073 başarlı)
Fantezie
: din Fluviile visează oceanul (1961) şiirler 2010-11-20 (4904 başarlı)
Geneză
: şiirler 2003-01-23 (10344 başarlı)
Mamei
: şiirler 2003-01-21 (9606 başarlı)
Mansarda unei veri
: din Delte (1969) şiirler 2010-12-04 (4894 başarlı)
Neadormitele mări
: şiirler 2009-01-28 (5511 başarlı)
Niciodată uitarea
: şiirler 2005-06-21 (7864 başarlı)
Ninsori depărtate
: şiirler 2005-08-21 (6882 başarlı)
Numai pagina albă
: şiirler 2009-01-25 (5288 başarlı)
Poemul de Nord
: din Iluminările mării (1967) şiirler 2010-06-15 (5016 başarlı)
Stea
: şiirler 2005-05-09 (6507 başarlı)
Visând cu zăpada
: şiirler 2005-05-09 (6915 başarlı)
Sayfa: 1 |
|
|
|
|
Biyografi Anghel Dumbrăveanu
Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt) este un poet, prozator și traducător român, aparținând generației resurecționale (1965 - 1970) și a revoluției paradoxismului bine temperat.
După absolvirea Școlii Pedagogice (1949–1953), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). Între anii 1953 și 1990 funcționează ca redactor, apoi ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. În prezent este redactor-șef al revistei Rostirea românească. Este căsătorit cu profesoara și poeta Alina Dumbrăveanu. Cei doi au împreună o fiică – profesoara, poeta și traducătoarea Violeta Dumbrăveanu. A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele:
Fluviile visează oceanul (București, 1961),
Pământul și fructele (1964),
Iluminările mării (1967),
Oase de corăbii (1968),
Fața străină a nopții (1971),
Singurătatea amiezii (Timișoara, 1973),
Diligența de seară (1978),
Tematica umbrei (1982),
Curtea retorilor (București, 1989),
Predica focului (Cluj-Napoca, 1993),
Diamantul de întuneric (1997),
O ireală bucurie de-a aștepta (1999),
Begoniile de la mansardă (Timișoara, 2002).
Opera sa a fost încununată cu numeroase premii:
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973),
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1982),
Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nichita Stănescu“ (1986),
Premiul Internațional de Poezie „Rozeta de la Bela Voda“ la Krușevăț-Iugoslavia (1998). Etc.
|