Sayfa: 2 : 1
Cahul
:
 şiirler 2005-10-19 (6226 başarlı)
Călugărenii
:
şiirler 2005-10-19 (5287 başarlı)
Cântec
:
şiirler 2005-10-19 (5597 başarlı)
Cântec
:
şiirler 2005-10-19 (5314 başarlı)
Cântec național
:
şiirler 2005-12-02 (5400 başarlı)
Cântece și sărutări
:
şiirler 2005-12-02 (5178 başarlı)
Căpitanul de vânători
:
şiirler 2006-08-26 (4965 başarlı)
Căprița de aur
:
şiirler 2006-08-26 (4870 başarlı)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
:
şiirler 2005-12-02 (14482 başarlı)
Cetatea Albă
: (Akerman)
şiirler 2005-12-02 (5805 başarlı)
Codrul Cosminului
:
şiirler 2005-12-02 (8568 başarlı)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
:
şiirler 2005-04-05 (5130 başarlı)
Consiliul secret
:
şiirler 2005-12-02 (5022 başarlı)
Copilașii
:
şiirler 2005-12-02 (5072 başarlı)
Copilul din casă
:
şiirler 2005-12-02 (6114 başarlı)
Cornul lui Sas
:
şiirler 2005-12-02 (5313 başarlı)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică
şiirler 2004-03-02 (7831 başarlı)
Deșertul
:
şiirler 2006-08-26 (5060 başarlı)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică
şiirler 2004-03-02 (6171 başarlı)
Dromichete
:
şiirler 2006-04-19 (5465 başarlı)
Dumbrava Roșie
:
şiirler 2010-01-17 (9182 başarlı)
Elegie la o tânără fată
:
şiirler 2006-04-19 (5866 başarlı)
Fata de la Cozia
: legendă istorică
şiirler 2004-03-02 (8651 başarlı)
Fata popii
:
şiirler 2005-03-04 (8027 başarlı)
Fluturașul
:
şiirler 2010-03-05 (9781 başarlı)
ÃŽntoarcerea lui Mihai
:
şiirler 2005-04-09 (5439 başarlı)
Invocație
:
şiirler 2009-07-12 (3855 başarlı)
La o viorică
:
şiirler 2010-01-23 (6187 başarlı)
La România
:
şiirler 2009-11-25 (4666 başarlı)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004
şiirler 2004-08-07 (5144 başarlı)
Mărioara
: legendă istorică
şiirler 2004-03-02 (6893 başarlı)
Mihai pădurarul
:
şiirler 2009-01-27 (4767 başarlı)
Mihai și călăul
:
şiirler 2009-07-14 (7478 başarlı)
Mihnea și baba
:
şiirler 2005-04-05 (9455 başarlı)
Mircea cel mare și solii
:
şiirler 2009-01-27 (7723 başarlı)
Mircea la bătaie
:
şiirler 2009-01-27 (4691 başarlı)
Mireasa mormântului
:
şiirler 2004-03-02 (6323 başarlı)
Moartea lui Mihai Viteazul
:
şiirler 2003-10-30 (11148 başarlı)
Monastirea Putna
:
şiirler 2005-07-19 (5686 başarlı)
Muma lui Ștefan cel Mare
:
şiirler 2005-09-06 (196750 başarlı)
Muma tânără
:
şiirler 2009-11-25 (4653 başarlı)
Năvala lui Þepeș
:
şiirler 2009-01-27 (4814 başarlı)
O fată tânără pe patul morții
:
şiirler 2005-04-05 (9577 başarlı)
Se scaldă
:
şiirler 2005-12-08 (4655 başarlı)
Singuratatea
:
şiirler 2005-06-21 (6734 başarlı)
Ștefan la moarte
:
şiirler 2009-01-27 (4744 başarlı)
Un ostaș român închis peste Dunăre
:
şiirler 2009-01-27 (4332 başarlı)
Visul lui Ștefan cel Mare
:
şiirler 2009-01-27 (11906 başarlı)
Ziua bună la țară
:
şiirler 2009-11-25 (4038 başarlı)
Sayfa: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biyografi Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|
Okunması Tavsiye Edilenler
