Sayfa: 1
***(Nu e frumos să fii celebru)
: şiirler 2006-09-19 (9670 başarlı)
À HÉLÈNE
: şiirler 2009-07-28 (6712 başarlı)
Chanson
: şiirler 2009-07-28 (6623 başarlı)
Definitia poeziei
: şiirler 2002-06-13 (11145 başarlı)
DEFINITION DE LA POESIE
: şiirler 2006-02-19 (9963 başarlı)
Définition de l’art
: şiirler 2013-02-05 (5437 başarlı)
Febbraio
: şiirler 2005-08-31 (10458 başarlı)
Grădina Ghetsemani
: Tălmăcire de Marin Sorescu şiirler 2009-04-13 (6442 başarlı)
Ivaka
: şiirler 2013-02-05 (5252 başarlı)
Je voudrais parvenir au cœur…
: şiirler 2015-03-25 (5170 başarlı)
La débâcle du printemps
: şiirler 2015-03-25 (4879 başarlı)
LA MORT DU POÈTE
: şiirler 2009-07-28 (7147 başarlı)
Le houblon
: şiirler 2015-03-25 (5355 başarlı)
LE POEME QUI SUIT LES POEMES
: şiirler 2006-02-19 (7457 başarlı)
LE PRIX NOBEL
: şiirler 2009-07-28 (10892 başarlı)
Le vent
: şiirler 2015-03-25 (4984 başarlı)
Lea martinets
: şiirler 2013-02-05 (5462 başarlı)
L'ÂME
: şiirler 2009-07-28 (7132 başarlı)
L’artiste
: şiirler 2013-02-05 (5755 başarlı)
L’ÉTÉ DE LA SAINT-MARTIN
: şiirler 2009-07-28 (8333 başarlı)
Marguerite
: şiirler 2013-02-05 (5071 başarlı)
Martie
: şiirler 2002-06-13 (8653 başarlı)
MEIN LIEBCHEN, WAS WILLST DU NOCH MEHR ?
: şiirler 2009-07-29 (6537 başarlı)
Nime nu va fi-n cămară...
: Traducere în limba română de Anatol Codru şiirler 2009-07-05 (5557 başarlı)
Ô MA TRÈS BELLE…
: şiirler 2009-07-29 (6725 başarlı)
RENDEZ-VOUS
: şiirler 2009-07-28 (8663 başarlı)
Spasskoïe
: şiirler 2013-02-05 (5687 başarlı)
Vantul
: şiirler 2002-06-13 (8883 başarlı)
Vara in oras
: şiirler 2002-06-13 (8120 başarlı)
Sayfa: 1 |
|

|
|
|
Biyografi Boris Pasternak
Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie (stil vechi) (10 februarie) 1890 la Moscova - d. 30 mai 1960) a fost un poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958.
Este fiul lui L. O. Pasternak, membru al Academiei de arte. Se naște și crește într-o familie de artiști profesioniști, în familia pictorului Leonid Pasternak și a pianistei Rosa Kaufmande de unde provin și preocupările sale timpurii pentru diverse arte: desenează bine din copilărie; se ocupă de compoziția muzicală, influențat fiind de A. N. Skriabin, prieten al tatălui său, într-o altă, a treia perioadă, studiază cu pasiune filosofia. În 1909 se înscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din Moscova, renunțând la profesia de muzician. În 1912 pleacă în Germania, unde se ocupă cu studierea operei școlii neokantiane de la Marburg. Renunță și la specializarea în filosofie, problematica filosofică rămânând totuși în centrul atenției creației sale literare, până la romanul și scrisorile ultimilor ani. Pasternak optează, în final, definitiv pentru literatură.
În 1911 debutează cu poezii în almanahul grupării "Lirika", iar în 1914 tipărește placheta de versuri "Geamanul din nori". După examenele de la Universitatea din Moscova își definitivează primul său volum de versuri (1914). Din dorința de a fi alături de generația sa, Pasternak se "înregimentează" literar în gruparea moderat futuristă "Centrifuga", fără a-și renega însă rădăcinile, care coboară până în "veacul de argint" al poeziei ruse (perioada Simbolismului si a Akmeismului, dominată de figura lui Blok). Volumul Pe deasupra barierelor (1917) este, în mare măsură, o reluare a temelor din prima sa carte. Volumele Sora mea viața (1922) și Teme și variațiuni (1923), în care Pasternak își elaborează modul cu totul special de a surprinde lumea în integritatea ei, sunt primite cu entuziasm, impunându-l drept un mare poet. În anii '20, Pasternak încearcă să-și gasească locul în lumea creată de Revoluția roșie scriind poemele epice 1905 (1925-1926) și Locotenentul Schmidt (1926-1927), care, alături de poemul Înalta maladie (1923-1928), îi aduc recunoașterea oficială.
La sfârșitul anilor '30, deprimat din cauza nenorocirilor pe care le vede în jurul său - sunt anii terorii staliniste -, Pasternak renunță pentru o vreme la opera personală și își câștigă existența traducând. Traduce mult, din Shakespeare, Kleist, Goethe, Petofi, Shelley, Verlaine, din germană, engleză și din poezia gruzină; călătorește de altfel și în Gruzia.
În timpul Războiului publică volumele de versuri Pe trenuri timpurii (1943) și Întinderea pământească (1945). În iarna aceluiași an începe să scrie romanul Doctor Jivago. După război elaborează partea cea mai importantă din romanul Doctor Jivago, despre un intelectual cu opțiuni tragice între lumea intimă și existența publică, socială. În 1948, întregul tiraj de Opere alese de Pasternak, tipărit in anul precedent, este dat la topit. Publicarea romanului în străinatate în 1957, in Italia, și decernarea Premiului Nobel pentru literatură în 1958 a generat ascuțite critici în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor și contrângerea sa să renunțe de bună voiela Premiul Nobel. În 1959 încheie volumul de versuri Când se înseninează. La 30 mai 1960, scriitorul moare la Peredelkino, celebrul sat de creație al scriitorilor sovietici, situat într-o suburbie a Moscovei. În însemnările și scrisorile ultimilor ani Pasternak și-a adunat punctele sale de vedere asupra artei.
Bibliografie selectivă
Vremea începuturilor -- (1912 - 1914)
Pe deasupra barierelor -- (1914 - 1916)
Anul nouă sute cinci -- (1925 - 1926)
Locotenentul Schmidt -- (1926 - 1927)
A doua naștere -- (1930 - 1931)
Doctor Jivago -- 1957
|