Privirea ei de gratii atîta s-a lovit
încît în ea nimic nu mai păstrează
Și parcă mii de gratii tot trec necontenit
și după gratii lumea încetează.

Al pașilor puternici mers mărunt
ce-ntr-un minuscul cerc se învîrtește
e ca un dans al forței în jurul unui punct
în care-o amețită voință s-odihnește.

Dar vălul ochiului, din cînd în cînd,
se-nalță. O imagine pătrunde,
prin liniștea-ncordată a trupului trecînd,
și piere-n golul inimii profunde.