Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci orașul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,


O ceasuri verticale, frunți târzii!
Cer simplu, timpul.Dimensiunea, două ;
Iar sufletul impur, în calorii,
Și ochiul, unghi și lumea aceasta – nouă.


- Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata-aceasta de infern!
Dar ceasul – sus; trec valea răcoroasă.