Tu esti ca pasarea aceea,
care, candva,-ntr-o zi de vara,
cand ploaia se lasa din ceruri
parca plutind, atat de rara,

zbura de-afara in odaia
in care stam si, fara veste,
in timp ce, albastrie, ploaia
se prelingea lin pe ferestre,

mi se opri pe umeri, mica,
si ma-ntreba din ochi: - Tu esti ?
si, nemaiasteptand raspunsul,
sclipind, pieri pe veci.

Tu esti...