Mâinile repetau gesturile,
- tata semăna, săpa,
aprindea focul,
prefira sămânța dintr-o mână în alta,
strângea, risipea,
mângâia - niciodată n-am să știu
ce mângâia, plecând -
închidea poarta
și nu întorcea nici un semn
pentru noi, rămașii în prag.

Cuvintele muriseră întâi,
mai trăiau gesturile,
mâinile repetându-le până la istovire,
îndreptându-le încă,
încet, cu grijă, cu sfințenie -
așa se taie pâinea, așa se seamănă,
așa se aprinde focul;
până la grație și abstract,
până la sensul definitiv:
Semănatul,
Mângâierea,
Închinăciunea,
Închisul porții.