Ca niște ochi care ard
scufundați în propria fântână
ca niște mâini
care nu se întind
de teamă să nu se frângă
ca două păsări care și-au pierdut graiul
și își vorbesc prin semne
ca o boală tainică și
rușinoasă
ca o vrajă care te cuprinde
fără să vrei
ca o poezie nescrisă
ca merii ca perii
în mijlocul verii
ca o voluptoasă infracțiune
ca un blestem
ca o iarbă de leac
iute ca săgeata
și înceată ca broasca țestoasă
umilită și victorioasă totodată
(astfel a fost dragostea noastră)

Ascunsa rană, Ed. Helicon Timișoara, 1996, pag. 65