O carte-mi tine-ades tovarasie
Si-a mai rămas pe randurile ei,
Ca pulberea de soare stravezie,
Lumina unui gând din ochii tai.

Din cand in cand, cu buzele-o ating
caldura mainii tale s-o culeg,
si bucurii trecute sa-nteleg
eu nu-ndraznesc, de teama sa nu plang.

Stau astfel vremea fără s-o mai numar;
Mă-nsala visul bun si mă gandesc
Ca-mi urmaresti lectura peste umar,
Si, daca taci, e pentru ca citesc.