Precum se-nchide melcu-n casă,
Așa și eu am să mă-nchid
ÃŽn visurile mele negre,
Și nimănui n-am să deschid.

Și bată cât o vrea speranța
La poarta inimii, căci eu
Nu-i mai deschid, dar voi răspunde:
"Am fost un sfânt, azi sunt ateu":

Și e știut, ca om, în lume,
Am și trăit, am și sperat,
Dar, din speranță în speranță,
Tot mai adânc m-am cufundat.

Deci astăzi zic: De-aci-nainte
Nimic în lume nu mai sper,
Ce-mi folosește adâncimea
Dintre pământ și dintre cer!