Eu sunt un subiectiv, cel care plânge mereu
după lucruri și oameni,
după ziua ce s-a dus în goană,
după anii pierduți în ignoranță și așteptare,
după frumusețea lumii ascunsă privirilor mele.
Eu sunt cel care veșnic regret
tot ce-mi rămâne străin,
tot ce nu pot să trăiesc,
tot ce fără mine de farmec se umple.
Eu sunt un bocet străvechi,
O mare părere de rău
după timp și lumină.


* din volumul "Revers citadin", 1966