Trec printre arborii aceștia înalți,
Să-mi caut anii strânși, ca pe-o comoară –
Și drumurile nu mă mai cunosc,
Nici prietenii buimaci, de-odinioară.

Pe-aici s-au dus în limpezi dimineți
Și mieii triști, spre câmpuri de lumină;
Zadarnic vreau să urc prin frumuseți,
Când lutul greu de suflet mi s-anină.

Și paserile albe, de la Sud –
Nu vin s-aducă bucurii prin ruguri;
M-opresc sub crengi subțiri, nedumerit,
S-ascult cum suie primăvara-n muguri.

Îmi port privirea peste depărtări
Și liniștea pădurilor i-amară.
În mine rod zănatice chemări
Spre țara prinsă-n pulbere de seară.

Din LUMINI PESTE VÃMI 1940 - 1944