ciclul „Poeme noi”, ( 1963 )



Aveai un fel de noapte în ochi și-un fel de glas,
Că-n lupta de-a șoptitul, pe seară, m-ai rămas.
Într-adevăr, destinul e turburat de-o floare
Ieșită de neunde, necum și la-ntâmplare,
Și se trezește-n rouă din somnul ei închis,
Trecând dintr-o visare tăcută într-alt vis.
Nici pravilele aspre, nici jugul lor nu pot
Să-mpiedice ivirea garoafelor de tot.
E-o proaspătă năvală a noilor parfume.
Șarpele tău pătrunde, târâș, dintr-altă lume.