Întrezăream în pietre ce străvedeam în ape.
Un fel de tu al tău îndepărtat,
un mal al fugii mai aproape
de arsul meu palat.
O prelungire și o încercare de-a atinge
fostul tău ev nemurmurând
prin ceața cenușie de meninge
desfigurată de cuvânt.
Când singur stau și rupt de tine
ca osul rupt de la picior
mai decurgând o stelărime
de capete tăiate prin omor
și tu îmi ești atâta de departe,
aproape dincolo de gânduri,
aud un fierăstrău care desparte
trunchiul stejarului în scânduri.