A iernii mână n-o lăsa să strice,
nedistilat, al verii tale chip
pân’să teajungă gheara neferice,
ți-adună dulcele aromat în șip
că-i bucuros cel care se întrece
să-ntoarcă, platnic, tot ce-a dobândit,
astfel din eul tău s-or naște zece.
Fii cel ce crește pururi înzecit,
mai fericit de zece ori și poate
zece de-ai tăi refac de zece ori și poate
făptura ta și-așa, cu moartea-n spate
în urmă lași mereu moștenitori
Nu fi nebun să i te dărui iernii
lăsându-i, să te moștenească, viermii.



versiune românească
Gheorghe Tomozei