Ea a venit prin linia aceasta albă care putea la fel de bine să însemne ieșirea din zori ca și sfeșnicul amurgului.
Ea a trecut peste prundișurile mașinale; și peste vârfurile spintecate a trecut.
Luau sfârșit renunțarea cu chip de laș, sfințenia minciunii, alcoolul călăului.
Cuvântul ei n-a fost berbec orb ci pânza pe care suflul s-a înscris.
Cu un pas care nu poate călăuzi greșit decât dincolo de absență, ea a venit, lebădă pe rană, prin linia aceasta albă.