Redați-le ce nu mai e prezent în ei,
Vor revedea bobul recoltei închizându-se în spic și frământându-se pe iarbă.
Învățați-i, de la cădere la avânt, cele douăsprezece luni ale feței lor,
Ei își vor îndrăgi vidul inimii până la dorința următoare;
Nimic nu naufragiază sau nimic nu se iubește nimicit;
Pe cel ce a știut să vadă pământul ajungând la fructe,
Eșecul nu-l clintește deși a pierdut totul.