De-atâtea nopți fumam otravă...
E iarăși un oraș malez
Cu luna galbenă, bolnavă,
Pe plantațiunea de orez
Perfect pătrată ca o tavă.

E iar grădina de petunii
Cu zei ce retrăiesc în bronz
Extazele lui Sakya-Muni,
Și cu pagode fără bronz
Dormind sub incantația lunii.

Șuierător ca o săgeata,
Șerpuitor ca un talaz,
Revine șarpele de-agată
Târând luciri de crizopraz
În inelarea lui bogată,

O, iar copila baiaderă
Cu ochii cercuiți de khol,
Cu șolduri strâmte de panteră,
Tronând ne-nduplecat idol
Păzit de gușter și himeră...

Și eu urmând învins cornacul
Pe țărmul unui vis malez,
M-aplec, robit din nou, pe lacul
ÃŽnchipuirii - ce-l creez
În dulcea moarte ce-o dă macul.