Plini de spaimă, cum n-au fost vreodată,
risipiți, străpunși de veșnicie,
stau pitiți cu toții pe-o câmpie
spartă, și să-i rupă n-o să poată

nimeni de-ndrăgitele veșminte.
Însă îngeri cu uleiuri sfinte
vin să picure în vase goale
și s-așeze, cu mișcări domoale,

rând pe rând sub braț la fiecare
tot ce-n larma vieții nu pătase;
căci căldură doar aici mai are,

mâna Domnului să nu înghețe
când, să simtă dacă preț păstrase,
sus, el îl atinge cu blândețe.



Traducere Mihail NemeÈ™