Averea unui neam nepieritoare
Stă în puterea de-a iubi
Cât de smerit e-n sine fiecare
Câți pruncuți îmbracă zi de zi

Nu câte oale fierb la mine-n vatră
Și de vin ulcioare am golit
Ci inima de n-a rămas de piatră
Cât urât în ea s-a pustiit

De am trecut pe lângă mâna goală
Întinsă de un cerșetor
Zadarnic umbra-n jur răscoală
Din peșteră ecou răsunător

volumul „Imnele iubirii”