Revăd gura ta lentă
( O întâmpină marea, din nopți)
Și iapa șalelor
Cazându-ți în agonie
În brațele mele care cântau
Și un somn te readuce
Culorii și unei noi morți.
Și cruda solitudine
Pe care fiecare o descoperă în sine
dacă iubește.
Acum mormânt infinit,
Pentru vecie mă separă de tine.
Iubito,depărtată ca-ntr-o oglindă...