Suprafețele de apă verde forjează-oglinzi
pentru vulturi cu aripi vaste.

Să-mi stea chezaș nu e nimeni și nici să-mi prindă
pe piept un disc. Trupul poate să-nfrunte vântul
că un orb felinar de bronz.

Cobor tăcut, gâtuit de imensitate,
pe plaja ruptă din lună
și calul-n goana al Europei la carul soarelui
își uită forma, o clipă, își pierde vajnicul
nechezat auriu

Sânt numai țăndări albastre de hărți marine
și astrolabe. În liniștea de demult
dă-n floare peștele-șarpe, scânteia pietrei,
silința mea spre cuvânt