Prunele aveau în miezul lor
răcoarea venind din fiorii toamnei;
sub pielița brumată cu frig prevestitor
nu mai erau soarele nopți dulce, fructe de august:
aveau un început din răceala granatelor,
răceala asasină de fructe de uzină;
mai amintea pielița lor brumată
ca o cornee încețoșată
de-un nor malign de cataractă,
numai când le mușcai
îți răspândeau în gură vara
dulceața începutului de rai;
și merele-n octombrie culese de pe ram
ne aminteau de sâni abia mijiți
când îi îmbracă în răcoare seara;
fructele reci culese toamna, dimineața
după sărutul începutuli de moarte.