Tăceți s'ascultăm tăcerea ca de lut
Și gândul ne fie plumb rece și mut.

Văzduh, întuneric, copaci de cărbune,
Þărână pe buze o mână ne pune.

Și nu mai străbate în lume nici gândul;
Doar umbre răslețe în lume-și fac rândul.

E vis? și e noapte? mereu întrebăm!
Dar cine tot strigă - tăceți s'ascultăm.