Apusul și-a 'ngropat trandafirii,
Toamna își arde ultimele foi.
Ce prelung se sfâșie păunii sângelui.
Noi, foști locuitori ai lumii,
Coborârăm în văi
Astrul iubirii.

Venus e-un munte de tăcere.
Ne'ntoarcem, ca dintr'o luptă.
Am văzut, spre ziuă, pe cer,
Sania lunii - ruptă.

Culmile, culmile noastre, triste -
Miroase-a funingini și-a brad.
Fulgii, fulgii dintâi cad
Mari, ca niște batiste...