Pe câmpurile
albe și negre
- și de atâtea alte culori –
ale vieții,
sunt doar
un pion.

Destinul
(șahist ce joacă,
în multe cazuri,
partide oarbe,
arătându-se când
mare maestru,
când
un banal ageamiu),
este gata să mă sacrifice
în orice clipă.
Desigur,
într-o anume stare de grație,
înaintarea mea anonimă
poate căpăta încununarea
unei spectaculoase
revanșe.

Însă
cel mai trist
pentru mine
este să părăsesc tabla
en passant.