Ah, gura cea sângeroasă azi ai fardat-o
cu picătura de divinitate a alcoolului
ce-l poartă-n raniță soldatul
când visează; în rugul îndoielii
el își găsește alinarea ca o pedeapsă-a gândului
ce zboară din cochilie - de-acolo
ochiul lui privește blând
pui de lupoaică ce-ți cuprinde pieptul
de ești o sărbătoare și o plângere.
O moarte va trece-n contul lui curând,
O floare tristă surâzând în urmă
când vei închide acest adevăr:
numai în spatele planetei va crește iarba
și-n inima lui străpunsă de fericire.