Pornit la trap în cada mea de alabastru
nu-mi mai rămâne decât să dorm cu capul pe frunte
cu umărul peste ochi cu pieptul pe gură
nu-mi mai rămâne decât să mă rezem
de parii mei putreziți în pământ
să ascult frenetica zarvă a mesagerilor
pe când tu alergi prin nămol
și te gândești la urmele șarpelui
ca la un drum vrednic de urmat ca la o cădere






* Sora Fântână; Editura Eminescu; București; 1995