Câtă istorie și ce trecut
poate să aibe chipul subțire
pe care-l aveai când mi-ai părut
că te beam, otrăvire.

Câtă răcoare și ce somnolență
și cum îmi părea
a inimii mele roșcată regență
pe inima ta.

Fluierau frunzele ochilor reci
o vedere măreață
oho, am fi fost de-am fi fost regi de regi
întronați pe tronuri de gheață.

Și acum
lasă-mă.