Șade piatra, se sculptează
Cu lumina din amiază.
Șade iarba, se-nverzește
de crivățul ce descrește.
Șade mâna, se-ncingează
cu cinci degete mult trează,
și piciorul șade lung
roata mult invidiind.
Toate astea însă stau
pentru că nu sunt: erau.
pe un glob care nu stă
ci s-nvârte și aleargă
și nu știm unde aleargă...