Inima înalt-a unei țări
e clopotul ce cîteodată
l-auzi din turn, sau altă dată
inima adînc-a unei mări.

La San-Marc, Belem sau Notre-Dame
un clopot însă niciodată
ca inima în piept de fată
nu răsun-așa frumos prin an.

Inima înaltă să-ți ascult,
cu freamătul ce nu se curmă,
tu îngăduie-mi, de-a stînga ta,
după golul ce m-a-nvins prea mult
și un deșert durat în urmă,
să mai cred o dată în ceva.