Peste-aceleași arătări și aceleași case
clopot de seară aud. Și stau în cruce
cu o zi sub cer pierdută.
Prin ani subt poduri se depărtează
ce focuri vechi? ce nouă plută?

Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă.
Se desface - care poartă?
Se deschide - care ușă?
Ies vîrstele și-mi pun pe cap
aureolă de cenușă.

Întîrziind subt vremi schimbate
îmi taie drumul - care prieten?
Îmi taie pasul - ce vrăjmaș?
Ah, pasărea Phoenix ca altădată
nu mai zboară peste oraș.